Buna, sunt Monica
Psiholog principal autonom, psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională, psiholog clinician si consilier școlar.
Contact
Psiholog principal autonom, psihologie educațională, consiliere școlară și vocațională, psiholog clinician si consilier școlar.
Contact
Psiholog cu o experiență de peste 26 de ani, din 1998, cu o cazuistică vastă, preocupată permanent de dezvoltarea mea profesională, lucrez cu copii, adolescenţi şi adulţi pe diferite problematici, ofer consiliere psihologică individuală şi de grup, evaluare şi dezvoltare personală.
Servicii de evaluare psihologică pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, intervenții scurte, completare fişe de evaluare în vederea depunerii dosarelor pentru obținerea certificatului de orientare școlară și profesională pentru copiii cu CES, dezvoltare psiho-emoțională.
Despre minePentru a deveni psiholog principal autonom cu drept de liberă practică, am parcurs programe academice şi obţinut unele atestate. Pentru a-mi dezvolta cunoștințele și abilitățile în domeniul psihologiei acumulate ȋn timpul facultăţii, am urmat un program de masterat în psihologie, program ce mi-a oferit oportunitatea de a mă specializa într-un anumit domeniu, dar şi de a acumula experiență practică prin intermediul stagiilor de practică urmate. Dacă ai ajuns pe site-ul meu, înseamnă că ai făcut deja un prim pas ȋn direcţia dorită şi te felicit pentru asta.
Doreşti să te cunoşti mai bine? Vrei să-ţi recapeţi încrederea în tine, curajul să acţionezi, să devii mai creativ, comunicativ, să-ţi îmbunătăţești relaţiile, să scapi de credinţele limitative? Ĩn cabinetul meu, găseşti un loc ȋn care te vei simţi ȋn siguranţă, confortabil, relaxat, dar şi un specialist, un profesionist, un om ca şi tine care este pregătit să te ascultate, să te aprecieze, respecte şi să te acceptate aşa cum eşti tu, dispus să te ghideze şi lumineze ȋn propria ta călătorie interioară.
Contactează-măConsiliere psihologică, optimizare şi dezvoltare personală, probleme legate de imagine şi stima de sine.
Consiliere şcolară şi vocaţională a copilului şi adolescentului prin oferirea de suport emoțional, orientare și îndrumare în vederea dezvoltării emoționale, sociale și mentale, creşterea randamentului şcolar, relaţionare eficientă, optimizarea relaţiilor (părinţi-copii, profesor-elevi, elevi-elevi), adaptare la cerinţele şcolii dar şi în luarea unor decizii informate și adecvate legate de educație, formare și carieră.
Consiliere parentală, pentru a putea înțelege şi gestiona mai bine provocările legate de creșterea și dezvoltarea copiilor contribuind astfel la îmbunătățirea calității vieții lor.
Consiliere psihologică individuală şi de cuplu (suport oferit persoanelor sau cuplurilor în gestionarea problemelor lor emoționale, relaționale și psihologice).
Vă invit să facem o călătorie ȋn oceanul cunoaşterii de sine şi să descoperim ȋmpreună ("pentru că toţi oamenii mari au fost cândva copii… dar doar putini isi mai aduc aminte"), prin joc şi mijloace creativ expresive, potenţialul care se află ȋn fiecare din noi, la atelierul de creaţie şi dezvoltare personală din 9 octombrie. Hai să descoperim ȋmpreună bucuria de a ne juca, picta, manifesta liber şi creativ la Atelierele VIP (Vesel, Inventiv, Puternic).
Antrenarea autocunoașterii și comunicării eficiente
Atelier de improvizaţie, joc de rol și poveste terapeutică (îmbunătățirea abilităților de comunicare și exprimare)
Atelier Art-terapie
Tu știi ce vrei să faci când o să fii mare? Explorarea intereselor și dezvoltarea pasiunilor
Dacă vrei să afli mai multe detalii legate de ateliere contactează-mă sau rezerva un loc pentru copilul tău.
ContactPentru mine sunteți unul din oamenii speciali din viața mea. V- am avut sprijin atâția ani, iar fără profesionalismul dvs și dragostea cu care mi-ați deschis ușa cabinetului nu aș fi trecut peste problemele cu care mă confruntam atunci. Vă mulțumesc din suflet pentru tot ce a-ți făcut pt mine! 🤗❤️
Monica este un profesionist desăvârșit, cu o pasiune autentică pentru ceea ce face. În perioada în care am colaborat, am fost impresionat de atenția ei la detalii și de dedicarea cu care abordează fiecare proiect. A reușit să creeze un mediu de lucru plin de energie pozitivă și încredere, ceea ce a contribuit semnificativ la succesul colaborării noastre. Monica nu doar că oferă soluții eficiente, dar știe și să inspire oamenii din jurul ei să-și atingă potențialul maxim. Cabinetul ei este un loc de referință pentru oricine își dorește servicii de înaltă calitate. Cu prietenie,
Momentul în care v-am cunoscut a fost cel în care aveam cea mai mare nevoie. Sunteți un om deosebit, o persoana calmă și iubitoare. Ati fost mai mult decât un psiholog, ați fost mentor, sprijin, prieten de încredere. Ati știut cum să mă îndrumați și să mă motivati să fac cele mai bune alegeri.
Este foarte greu să scriu doar în câteva cuvinte ce a însemnat pentru mine timpul petrecut împreună. Sunteți o persoană caldă și deosebită, care acordă foarte multă atenție și grijă persoanelor cu care interacționează. Am petrecut mult timp în cabinetul dumneavoastră descărcându-mi “ofurile” și ascultând cu mare drag fiecare sfat dat de dumneavoastră întorcându-mă de fiecare data cu plăcere. 🙏 Vă mulțumesc din suflet pentru perioada în care mi-ati fost alături
Întâlnirea cu Monica m-a ajutat întotdeauna să merg înainte. Momentele dificile care au apărut cu mult timp în urmă au fost întotdeauna analizate cu profesionalism, dar și cu empatie. Concluziile au fost validate de timp și starea bună care le-au urmat. E foarte bine să știi că atunci când nu mai poți, nu mai înțelegi, nu mai știi încotro să mergi, poți apela la Monica! Nu ezitați si lăsați-o să fie cu voi atunci când singuri nu mai puteți!❤️🥰😘
Monica, Îți mulțumesc pentru că ești acea persoană care a reușit să aducă atâta lumină în viața mea. Fiecare moment petrecut împreună mi-a lăsat amintiri frumoase, iar prezența ta a însemnat enorm pentru mine. Ești o parte importantă din viața mea și sunt recunoscătoare pentru toate clipele minunate pe care le-am trăit împreună.
Emoțiile fac parte din viața noastră de zi cu zi, nu le putem nega, nu le putem ascunde. Ele ne influențează relațiile, modul în care gândim sau acționăm. Fiecare dintre noi este diferit, important este să conștientizăm că de noi depinde modul în care ne lăsăm conduși și influențați de emoții. </P> Pentru că ne aflăm în preajma sărbătorilor de iarnă, Crăciunul poate fi asociat pentru unii dintre noi cu aroma cozonacului proaspăt făcut, cu mirosul de portocală și turtă dulce, cu pregătirea unor mâncăruri speciale tradiționale dar și cu bucuria revederii cu familia, împodobirii bradului cu cineva drag, entuziasmul și curiozitatea de a deschide un cadou sau cu timpul de odihnă, relaxare. Chiar dacă este greu de crezut Crăciunul poate însemna pentru unii și un motiv de stres, asociat fiind cu singurătatea, melancolia…. Stresul, grijile și problemele cotidiene ne fac de cele mai multe ori să nu observăm sau să ne bucurăm de oamenii și toate lucrurile frumoase din jurul nostru. Oricât de greu și ciudat a fost în ultima perioadă, cu toții am experimentat emoții puternice asemeni unui carusel, am trecut de la teamă, furie, negare, poate chiar stări de depresie la acceptare și adaptare. Chiar dacă suntem încă la distanță de unii dintre cei dragi, sărbătorile de iarnă pentru unii dintre noi se vor petrece și anul acesta în cerc restrâns. Chiar și așa nu putem să nu ne gândim la beculețele din brad, betea și globulețe, la familie indiferent dacă ne sunt rude sau doar prieteni, colegi, la bucuria de a primi și oferi cadouri cu inima, căci adevăratele lucruri se văd cu inima. Așa cum am amintit mai sus există atât emoții pozitive și cât și negative, și este bine să facem diferența între stresul pozitiv și stresul negativ. Emoţiile pozitive (eustres), ca de exemplu bucuria sau optimismul, ne ajută să facem faţă provocărilor, la fel și emoţiile negative funcţionale, cum ar fi tristeţea, îngrijorarea, nemulţumirea, ne ajută să facem faţă situaţiilor. Emoțiile negative (distress) au consecinţe disfuncţionale, se exprimă în tulburări emoţionale ce pot cuprinde stări de deprimare, anxietate, furie, vinovăţie și pot amplifica tulburările psihice (ex. tulburări depresive şi anxioase). Scopul pe care trebuie să-l urmărim este reducerea distresului și să întărim suportul social apelând așa cum spuneam la familie, colegi, prieteni și de ce nu, la comunităţi spirituale. Emotiile negative pe care le simțim la un moment dat pot fi niște indicatori care să ne ajute să ne schimbăm modul în care gândim și percepem evenimentele din viața noastră, un semnal că trebuie să modificam comportamentul și modul în care comunicăm cu cei din jur. Vă doresc ca de acest Crăciun să fiți creativi, curioși, recunoscători, empatici, să petreceți mai mult timp cu prieteni reali decât cu cei imaginari, să vă strângeți în brațe părintele, să zâmbiți, să glumiți, să dansați alături de sora sau fratele vostru, să puneți o steluță în brad pentru cei ce nu mai sunt, să iertați, să oferiți și să primiți iubire, să fiți recunoscători pentru lucrurile simple din viața voastră
Diagnosticul de dislexie, respectiv disgrafie se stabileşte, de regulă, în clasa a II-a, după ce elevul a parcurs învăţarea tuturor literelor. Diagnosticul de discalculie se stabileşte, de regulă, în clasa a III-a. Tulburare specifică de învăţare se exclude în situaţiile în care coeficientul de inteligenţă al elevului este mai mic de 85 (prezenţa unei dizabilităţi intelectuale sau a unui intelect liminar) deficite senzoriale auditive sau vizuale necorectate, tulburări psihiatrice sau neurologice organice sau funcţionale de achizitie, absenţa oportunităţilor de învăţare (lipsa exersării, absenteism, spitalizare prelungită, apartenenţă la grupuri defavorizate, nefrecventarea învăţământului preşcolar, educaţie precară sau insuficientă) dezavantaje psihosociale. TSI nu sunt dificultăți reversibile sau temporare de învățare, ci o problem permanentă și persistentă în dobândirea de competențe academice, în ciuda unei intervenții care vizează aceste dificultăți. Copiii nu sunt afectați toți în același mod. Unii dintre ei pot avea dificultăți ușoare, în timp ce alții pot fi grav afectați. În funcție de gradul de afectare și de nivelul de dificultate, este nevoie să oferim sprijin individualizat. Nu întotdeauna este ușor de identificat o anumită tulburare specifică de învățare, dar cu cât mai devreme identificată şi stabilit tipul specific de terapie, cu atât ajutorul oferit pentru persoana respectivă este mai eficient. Copilul cu TSI are nevoie de un suport constant atât la şcoală cât şi acasă. La clasă, pentru copilul cu TSI, se pot asigura măsuri de dispensare (intervenţii care permit elevului să nu realizeze anumite activităţi) a citirii autonome a unor texte a căror lungime şi complexitate nu sunt compatibile cu nivelul de abilitate al copilului, memorarea poeziilor, formulelor, definiţiilor, dispensarea luării de notiţe scrise, a copierii de pe tablă. Se pot folosi materiale sau instrumente compensatorii, tehnologii asistive şi de acces, computer/tabletă cu software – sintetizator vocal, care transformă tema de citire într-o temă de ascultare, aparat de înregistrare care permite elevului să îşi completeze notiţele în timpul lecţiei (tabletă, reportofon etc.) cu respectarea prevederilor legale în vigoare, hărţi mentale, mape conceptuale ale unităţii de studio, manuale şi cărţi în format digital (audio-book) calculator care să faciliteze operaţiile de calcul. Copilul cu TSI poate reprezenta o provocare atât pentru pentru profesori cât şi pentru părinţi. Prin colaborare, comunicare între şcoala, familie, Centrele Judeţene de Resurse şi Asistenţă Educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE/CMBRAE) medicii de familie şi alţi specialişti, putem favoriza o integrare eficientă şi promova dezvoltarea potenţialului fiecărui elev.
Familia reprezintă primul model social al copilului. Relaţiile dintre părinţi, valorile, credinţele, pe are părinţii le inspiră copilului, normele şi practicile existente în spaţiul cotidian al căminului, infuenţează modul de dezvoltare şi procesul educativ ulterior. Exemplele părinţilor sunt foarte importante datorită faptului că ele sunt primele pe care copilul vrea să le imite. Educaţia se face prin exemplu personal, nu doar prin cuvinte. Relaţiile afectuoase cu părinţii, aprecierea, interesul arătat de părinţi şi implicarea acestora în educaţia copilului, sunt direct legate de obţinerea unor rezultate mai bune de către copii. Dezvoltarea copilului depinde de calitatea relaţiei dintre părinte şi copil. Mediul liniştit, sănătos şi înţelegerea dintre părinţi se vor răsfrânge pozitiv asupra comportamentului copilului, în timp ce neînţelegerile, certurile şi insultele dintre aceştia se vor traduce în comportamentul copilului prin nervozitate şi agresivitate verbală. Comportamentul copilului este în mare măsură ”oglinda” relaţiilor dintre părinţi şi a gradului de interes manifestat de ei pentru educarea în comun a copiilor. Există şi familii care, deşi nu prezintă probleme speciale, totuşi, prin lipsa lor de unitate şi competenţă educativă, infuenţează negativ formarea personalităţii copilului. Dezmembrarea familiei, lipsa de afecţiune şi de încredere în copil, reprezintă tot atâtea exemple care îl pot traumatiza şi face pe copil să privească realitatea înconjurătoare cu neîncredere. Din acest punct de vedere, primele reacţii de neadaptare ale copilului se nasc în asemenea climate de dezechilibru, de tensiune şi conficte familiale. În familiile unde există conficte repetate între părinţi, copilul are în permanenţă exemplul lipsei de solidaritate şi al relaţiilor bazate pe teamă şi suspiciune. Copilul manifestă o mare sensibilitate faţă de atitudinile şi opiniile părinţilor săi. Percepe şi trăieşte deosebit de intens orice discuţie în contradictoriu ce intervine între părinţii săi. Din această cauză, este important ca părinţii să evite să ofere copilului ocazia unor discuţii în contradictoriu. Coparticiparea lui la confictele din cadrul familie îi sunt total nefavorabile şi îi crează o serie de sentimente negative. Tiberiu Bogdan (1983, pag.35) arată că fenomenul de agresivitate rezidă în acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan acţional sau verbal, care obişnuit, dar nu în mod necesar, constituie o reacţie disproporţionată la o opoziţie reală sau imaginară. Copilul care trăieşte într-o familie în care domneşte un climat hiperautoritar şi hiperagresiv nu are ca alternativă decât supunerea şi respectarea cerinţelor şi pretenţiilor acestora (ale părinţilor). Consecinţele unui astfel de climat îşi pun în mod cert amprenta asupra dezvoltării personalităţii copilului. La agresivitatea şi ostilitatea părintelui copilul nu răspunde direct în raport cu părintele agresor ci indirect prin atitudini şi acţiuni agresive îndreptate asupra celorlalţi. Pentru copil, încrederea pe care o are în părinţi este unul din suporturile esenţiale ale imaginii lui despre lume şi relaţiile cu ceilalţi. Lipsa acestui suport, ca şi neîntelegerile şi ostilitatea dintre părinţi produc o gravă dezorientare în conştiinţa sa. Există şi situaţia în care copilul ce asistă la confictul dintre părinţii săi se vede nevoit să ia partea unuia dintre ei. Această posibilă situaţie îl solicită şi tulbură puternic pe copil datorită faptului că îl pune în postura de a-l acuza şi ataca pe unul dintre părinţi şi de a fi de partea celuilalt, fapt ce îi dă naştere la sentimente profunde de vinovăţie - dacă părinţii sunt nefericiţi, acest lucru poate însemna pentru copil că el este cel care le trezeşte această nefericire. Confortul și siguranța emoțională, încrederea că părinţii sunt aproape și răspund fără condiționări, sunt premisele unei dezvoltări sănătoase atât fzice cât și emoționale ale oricărui copil. Incapacitatea părinților de a oferi copilului continuitatea satisfacerii nevoii de siguranță emoțională și confort afectiv, vor genera tulburări emoționale pe parcursul întregii vieți a copilului. Teoria atașamentului susţine că un atașament sigur, constant, conferă un puternic sentiment de încredere și siguranță, pe măsură ce copilul crește. Pe de altă parte, copiii cu atașament nesigur - cei cărora nu li s-a răspuns constant și empatic nevoilor de bază, devin anxioși, retrași, nesiguri pe forțele lor și pe ajutorul și înțelegerea părinților. Familia trebuie să asigure un climat socio-afectiv de susţinere, înţelegere, de acceptare, recunoaştere și apreciere a copilului. Familia înseamnă iubire, respect, comunicare, locul în interiorul căruia sunt satisfăcute trebuinţele psihologice şi sociale ale copilului, unde învață să relaționeze, şi în acelaşi timp, factorul cel mai important pentru socializare şi integrare socială
În buchet tu ne aduci Flori frumoase, mari şi mici. Timp de stat mai mult pe afară Bucuria ne-o sporeşte Soarele ne încălzeşte Iar natura ne zâmbeşte. Primăvară ne uimeşti Iarba, pomii înverzeşti. Tot în jur e doar culoare, Bucurie şi mişcare. Fiecare preţuieşte, Darul tău ce îl primeşte.
